Interviu cu Corina Bega

Corina Bega este fondatoarea firmei de training și coaching Leadscipline, firmă dedicată practicilor de excelență în dezvoltarea leadership-ului în România. Corina a revenit în România în 2012 după 8 ani trăiți în 3 țări diferite: Serbia, Elveția și Israel, experiențe care o ajută în programele pe care le derulează împreună cu echipa sa. 

Corina a luat contact cu „Șlefuitorul de Diamante” în 2014 și de atunci este o promotoare activă a principiilor pe care le aplică în activitatea ei zilnică. În timpul liber, Corina este pasionată de stand-up paddeling şi de schi, pasiuni care o conectează cu natura.  

LS –  Bună, Corina. Îţi mulţumesc pentru că ai acceptat provocarea să vorbim despre un subiect pe care eu îl consider mai sensibil decât celelalte discuţii despre bani şi dezvoltare personală. Bine ai venit ! 🙂

CB – Bine v-am găsit ! 🙂

LS –  Păi… hai să începem cu întrebările ! :).  A avea o relaţie pur şi simplu sau a avea o relaţie împlinită?

CB – Este evident că toţi ne dorim relaţii împlinite, nu orice fel de relaţii. Cu toţii ştim cât de apăsătoare pot să devină relaţiile în care comunicarea este defectuoasă şi apar tensiuni şi frustrări. Însă, în orice relaţie vor fi şi acele momente care odată depăşite, vor duce la întărirea relaţiei. Cu multe secole în urmă, Marcus Aurelius a spus că obstacolul este calea şi chiar aşa este. Surprinzător este faptul că noi evităm să abordăm motivele care duc la stări aparent conflictuale, însă sunt chiar acele motive cele care ne vor duce mai aproape de o relaţie împlinită. Practic, o relaţie devine din ce în ce mai împlinită pe măsură ce eliminăm motivele de neîmplinire, adică motivele cauzatoare de frustrări şi tensiuni.

LS – Ce înseamna pentru tine o relaţie împlinită?

CB – Pentru mine o relaţie împlinită înseamnă o relaţie în care partenerii se susţin, sunt confortabili în a-şi defini ce este important pentru ei şi în a spune acele lucruri aparent inconfortabile: ce-i deranjează, ce-şi doresc şi nu primesc în relaţia respectivă. Însă, mai presus de orice, o relaţie împlinită pentru mine înseamnă să ai un partener de dialog care este prezent atât în dialogurile plăcute cât şi în cele inconfortabile. Să ştiu că am pe cine să mă bazez şi să ştiu că ne susţinem reciproc. Am „dezertat” în trecut din unele relaţii şi aşa am învăţat că prezenţa şi stăruinţa sunt necesare pentru ca o relaţie să fie trainică.

LS – Cum ai ajuns să ai relaţia din prezent?

CB – Relaţia mea din prezent este o relaţie pe care am plantat-o ajutând pe altcineva să fie într-o relaţie. Şi nu folosesc ghilimelele când vorbesc despre plantat pentru că este literalmente aşa. Înţeleg că poate pentru unii este ceva abstract întrucât seminţele şi roadele la care mă refer nu sunt fizice, ci imateriale. Însă sunt foarte importante pentru mine şi pentru fiecare dintre noi. Eu cred că este esenţial să am alături omul cu care să parcurg călătoria şi cu care să împărtăşesc experienţele prin care trec. Fără posibilitatea de a împărtăşi din experienţa prin care trec, pentru mine o experienţă nu este întreagă. Am fost o dată singură într-o vacanţă şi mi-am promis că nu voi mai merge singură pentru că am avut senzaţia că experienţa nu a fost deplină neavând pe cineva cu care să o împărtăşesc. Şi de atunci nu am mai mers singură într-o vacanţă.

Noi avem vorba aceea „Bine faci, bine găseşti” sau „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Sau „Dar din dar se face rai”. Ideea este că în momentul în care facem acţiuni concertate pentru a susţine pe cineva să obţină ceva pe care ni-l dorim şi noi şi pe care nu-l avem încă, în mintea noastră începe să mijească ideea că dacă am ajutat pe altcineva să obţină acel lucru, cu siguranţă că-l vom putea obţine şi pentru noi înşine. În cazul meu aşa a fost. Şi dintr-o dată, m-am trezit că mă aşteptam să întâlnesc pe cineva, fără să-l caut. Este foarte reconfortant să scapi de presiunea căutarii. Dintr-odată procesul devine plăcut, ca o joacă în care ajuţi pe altcineva să obţină ce-ţi doreşti chiar tu. Poate să pară o contradicţie ideea să ajuţi pe altcineva să obţină ceea ce tu nu ai, însă nu este. La unul din seminariile pe care le-a ţinut în Romania, Geshe Michael Roach, autorul cărţii ”Șlefuitorul de Diamante” şi a DCI Global, a zis ceva care mi-a rămas întipărit în minte: “Vei ştii că ai găsit soluţia optimă atunci când ceea ce faci este uşor şi distractiv.” Şi plantarea actualei relaţii în care sunt a fost chiar aşa pentru mine: uşoară şi distractivă.

LS – Spui că ai început să “plantezi” conştient relaţia din prezent. Ce ai făcut concret? Pe ce direcţii?

CB – Concret, am început să mă întâlnesc săptămânal, timp de o oră, într-o cafenea, cu o prietenă care era şi ea în căutarea unei relaţii. Şi tot ce am făcut, a fost să-i dau atenţia mea deplină la tot ce mi-a povestit în legătură cu demersurile ei de a-şi găsi relaţia pe care şi-o dorea. Uneori mi-a povestit despre cum urma să-şi clarifice unele aspecte în relaţiile ei de le birou, alteori mi-a vorbit despre cum îşi va recupera nişte bani pe care i-a dat cu împrumut şi pe care cei care i-au împrumutat au „uitat” să-i returneze, alteori îmi vorbea despre cum îşi decorează casa sau la ce doctori se va duce la consultaţii. Cu alte cuvinte, mi-a povestit despre aspecte din viaţa ei care aparent nu aveau legătură cu a fi într-o relaţie cu un bărbat, ci mai degrabă despre a fi într-o relaţie bună cu sine şi cu cei din jur. Şi pe măsură ce am ascultat-o, ne-am dat seama împreună cât de multe progrese făcea săptămânal, progrese pe care nu le-ar fi conştientizat dacă nu am fi avut întâlnirea noastră săptămânală. Şi aceste progrese au făcut-o să se simtă mult mai bine ea cu ea însăşi în primul rând. Au fost multe dăţile când ne întâlneam şi îmi spunea că este fericită fără nici un motiv şi că nu are nici un dubiu că, fiind fericită, va întâlni pe cineva, pentru că fericirea este cel mai puternic magnet. Noi avem senzaţia că întâi întâlneşti pe cineva şi apoi eşti fericit, însă lucrurile stau pe dos: întâi eşti fericit şi apoi întâlneşti pe cineva.

LS – Cam în cât timp apar rezultatele?

CB – Cred că este foarte personal. Eu am început să mă văd cu prietena mea la sfârşitul lunii iunie şi mi-am întalnit partenerul în noiembrie. Apoi, prietena mea a început și ea la rândul ei să se întâlnească regulat, din luna decembrie, cu o altă persoană singură, aşa cum am făcut şi eu cu ea. La scurt timp, prietena mea și-a întâlnit partenerul în luna martie.

LS – Cu ce este diferită această modalitate de a-ţi găsi partenerul potrivit faţă de reţetele clasice la care, poate că ai apelat în trecut?

CB – Această modalitate funcţionează în 100% din cazuri şi asta o deosebeşte de orice altă reţetă. Dar am să îţi spun şi eu ceea ce am auzit la rândul meu: să nu mă crezi. Du-te şi experiementeaz-o. Bănuiesc că ai încercat celelalte reţete, în care fie cauţi pe cineva în lumea reală sau în lumea virtuală şi ştii ce procent de reuşită ai. Cu siguranţă nu este de 100%. Este uimitor cum repetăm anumite încercări deşi ştim că nu funcţionează în 100% din cazuri.

Aşa cum am spus mai devreme, această metodă se mai deosebeşte într-un fel de toate celelalte reţete: este uşoară şi distractivă. Este o metodă în care nu simţi presiunea de a căuta pe cineva, mai degrabă eşti în postura în care ştii că cineva vine în întâmpinarea ta – şi asta este o postură măgulitoare.

LS – După părerea ta, care ar fi motivaţia noastră atunci când intrăm într-o relaţie?  Care ar fi motivaţia pentru a avea o relaţie împlinită?

CB – Pentru mine motivaţia de a intra şi a rămâne într-o relaţie este să ne susţinem reciproc şi să avem un martor la ceea ce ne-am propus să realizăm în viaţă. Într-o relaţie împlinită eu îmi dau seama că realizez mai multe decât credeam că sunt în stare – pentru mine această este definiţia unei relaţii împlinite. Cu adevărat cred că rostul nostru este să fim liberi şi sigur că fiecare dintre noi poate fi liber atunci când este singur, nu ai nevoie de pricepere pentru asta. Însă, să fii liber atunci când eşti într-o relaţie, aceea este adevărata libertate.

LS – În loc de încheiere, ce ai putea să ne mai spui, evident, despre relaţii ☺

CB – Cel mai important într-o relaţie este modul în care tratezi diferenţele de perspectivă, adică stările conflictuale. Mie îmi place să spun că oamenii sunt ca nişte insule şi comunicarea este puntea care se construieşte între insule. Cu cât ai mai multe punţi trainice construite cu alte insule, cu atât ai mai mult succes în viaţă pentru că ai acces la mai multe resurse. De obicei când ajungem la stări conflictuale, ne retragem sau ne distrugem punţile cu alte insule. Ori arta este să păstrezi puntea, chiar dacă ai păreri divergente. Imposibil să nu găseşti un numitor comun dacă stai la masa dialogului. Chiar şi concluzia că vedem lucrurile din unghiuri diferite este o soluţie bună şi care va atrage după sine opţiuni care vor fi îmbrăţişate de ambele părţi atât timp cât masa dialogului rămane deschisă.

Oricine este capabil să întreţină o relaţie atât timp cât părţile sunt în acord. Arta în relaţii se reduce la modul în care tratezi dezacordurile: rămâi să cânţi în acea formaţie sau schimbi formaţia? Eu cred că întreg parcursul nostru este despre felul în care depăşim dezacordurile şi formaţia din care facem parte capată o armonie din ce în ce mai vibrantă.

LS – Avem aici câteva întrebări de la o cititoare. Ai putea să ne răspunzi, dacă nu cumva răspunsul se regăseşte la întrebările mele 🙂

1. Cu toţii ne dorim o relaţie împlinită. Dar ce înseamnă o relaţie împlinită?

CB – Am raspuns deja.

2.  Ne dorim o relaţie ca să …

CB – …… ne desăvârşim libertatea. Să fim liberi să spunem ceea ce gândim şi simţim, să fim liberi să ne atingem potenţialul şi să relizăm ce ne-am propus. Să trăim alinierea gând – cuvânt – faptă.

3. Cum ştii/simţi că persoana X sau Y este cea potrivită?

CB – Ştii pentru că te oglindeşti în ea. Am un exemplu: dacă unui obiect al meu, să zicem o broşă pe care am primit-o cadou de la cineva drag, i se întâmplă ceva, îmi pasă. Dacă se strică, mă doare sau dacă străluceşte mai tare pentru că o lustruieşte cineva, mă face fericită. Atât timp cât este vorba despre ceva care este al meu, mă afectează, pe când dacă nu este al meu, nu îmi pasă. Exact aşa este şi cu oamenii – ceea ce mă deranjează sau mă bucură când văd în alţii, este oglinda a ceea ce este în mine. Şi persoana potrivită este persoana care te oglindeşte – cu bune şi cu rele. Trăim cu falsa impresie că persoana potrivită este o persoană dinspre şi către care se revarsă valuri de iubire şi bucurie – nimic mai departe de adevăr! Persoana potrivită este cea care ne arată toate aspectele din noi – cele de care suntem mândri, cât şi cele pe care le detestăm. De aceea, munca pe care o avem de făcut este întotdeauna cu noi înşine, niciodată cu oglinda. Oglinda se va schimba sau va face loc unei alte oglinzi, potrivite pentru ceea ce suntem în fiecare moment. Însă partenerii care se susţin reciproc, parcurg drumul împreună şi îşi ridică mereu ştacheta unul altuia.

4. Relaţia te ajută să creşti, să te dezvolţi. Ok. Două – trei exemple cum te-a ajutat pe  tine. Ce înseamnă asta mai concret?

CB – Daaa, cu fiecare dezacord pe care-l depăşim împreună, mă leapăd de o convingere care nu-mi servea sau de un obicei care mă ţinea pe loc. De exemplu, eu când ajungeam la o stare conflictuală în relaţia personală, îmi închideam căile prin care puteam fi contactată: blocam telefonul, reţelele sociale, deveneam inaccesibilă. Acum rămân deschisă dialogului deşi în acele momente aş prefera să se stingă totul şi să revenim la momentul de dinaintea conflictului. Această nouă abordare mă face să fiu mult mai deschisă şi în relaţiile profesionale unde observ că îmi este mult mai uşor să bat la uşi noi, chiar dacă ştiu că am şanse mari ca oferta mea să fie refuzată. Ba chiar mai mult de atât, după refuz le cer celor care m-au refuzat să ma ajute să înţeleg ce nu a fost ok ca să ştiu data viitoare să fiu mai bună.

Un alt exemplu este că nu mai văd stările de dezacord ca pe stări conflictuale şi de aceea stau şi ascult cu mare atenţie când partenerul meu este nemulţumit de ceva. Îmi dau seama că perspectivele diferite nu sunt în sine ceva bun sau rău şi în nici un caz nu le iau personal – ceea ce înainte nu era cazul, înainte mă simţeam răspunzătoare şi luam discuţiile în contradictoriu ca pe un eşec personal. Iarăşi, aceasta nouă perspectivă mă face să nu iau lucrurile personal nici în plan profesional sau cu prietenii. Îmi dau seama că orice abordare diferită pe care o deprind în relaţia personală se răsfrânge în bine pe toate celelalte planuri din viaţa mea. Cu mult timp în urmă am creat un program în care spuneam că locul de muncă este locul de antrenament al adulţilor. Acum îmi dau seama că şi ceea ce se întâmplă acasă este un loc de antrenament, poate chiar mai important, pentru că acasă creşterea se produce într-un mediu în care suntem iubiţi şi apreciaţi. Şi oricât de sentimental ar suna, iubirea şi atenţia sunt combustibilul care ne duce la creştere. Întotdeauna.

LS – Corina,  îţi mulţumesc frumos pentru acest interviu, pentru timpul acordat şi mai ales pentru învăţături. Sper să fie de folos şi celor care vor citi acest articol. Gânduri bune!  🙂

CB – Multumesc şi eu. 🙂