Am convingerea că toți oamenii au inteligența lor și doar niște deficiențe medicale pot conduce la etichetarea lor ca fiind ”proști”.

Deși mulți dintre noi îi catalogăm cu multă ușurință pe alții ca fiind proști, idioți, doar ca să ne simțim noi deștepți, ajungem mai devreme sau mai târziu să facem lucruri prostești, de natura celor care ne-au determinat să îi facem proști pe alții. Deci, dacă și oamenii fff inteligenți ajung să fie proști câteodată, atunci nu are legătură cu inteligența, e ceva mai subtil acolo.

O explicație imediată ar fi că, atunci când judecăm ceva la alții, plantăm semințe să facem și noi fix același lucru, relativ repede. Iar o altă explicație mai profundă s-ar putea referi la faptul că facem lucruri prostești pentru că ne lipsește înțelepciunea. Pentru că inteligența e una, iar înțelepciunea e cu totul altceva. M-am gândit mult la aceste aspecte în ultima vreme și mi s-a conturat o mare diferență între aceste 2 procese/activități mentale.

Iată cam ce mi s-a arătat mie despre ce înseamnă inteligență:

• să faci multă școală – diplome, note mari, master, doctorat, etc.
• să fii curios mereu despre tot ce se întâmplă în lume,
• să ai simțul umorului,
• să ții minte tot ce citești, să ai o vastă cultură generală, să ajungi să fii o bibliotecă ambulantă,
• să vorbești frumos, elocvent, convingător,
• să ai grijă de tine, să duci o viață sănătoasă,
• să fii un geniu în domeniul tău de expertiză,
• să te pricepi să faci și lucruri casnice – mâncare, o croșetă, să bați un cui, să repari un robinet, o balama, etc.
• să ai un hobby și să știi totul despre acel domeniu,
• să câștigi bani, să construiești o casă, să mergi în vacanțe, etc.

Dar când ajungi într-un moment de răscruce în viața ta și constați că toate acestea nu te ajută cu nimic să rezolvi cumpăna, cel mai probabil, este pentru că ai neglijat să îți cultivi înțelepciunea.

Iată cam ce am înțeles până acum despre ce înseamnă „înțelepciune”:

• să vrei să afli mai multe despre viață, dincolo de materialitatea ei,
• să ai o viziune corectă și morală despre lume,
• să vrei să înțelegi cauzele subtile a tot ce ți se întâmplă,
• să vrei și să poți să-ți asumi responsabilitatea 100% pentru tot ceea ce experimentezi,
• să cultivi o atitudine de smerenie în fața grozăviei vieții tuturor ființelor,
• să ai o practică zilnică, care să-ți ajute mintea să aibă claritate și să dobândească înțelepciune,
• să cultivi compasiunea,
• să fii atent(ă) la nevoile celor din jur,
• să vrei să ajuți cât mai mulți oameni,
• să faci corelații corecte între ceea ce gândești și ceea ce ți se întâmplă,
• să devii conștient(ă) că tot ceea ce faci, produce efecte pentru tine și pentru alții,
• să respecți moralitatea și integritatea, ca să simți că viața ta are un sens,
• să folosești inteligența în scopuri mai înalte și să înțelegi că viața e prea scurtă și prea prețioasă pentru a o irosi.

Ce consecințe poate avea inteligența în timp, dacă nu e folosită cu înțelepciune:

• devii arogant(ă) și competitiv(ă),
• îți faci iluzii, trăiești cu poveștile din capul tău,
• te poți rupe/deconecta de tot ce e în afara ta,
• ți se umflă artificial ego-ul și te menține într-o stare de ignoranță,
• devii egoist(ă) și trăiești cu multe frici,
• încalci regulile de moralitate,
• ți se strică mintea spre bătrânețe,
• nu poți preveni dezastrele,
• nu poți gestiona corect problemele,
• devii introvertit(ă) și inadaptat(ă) pentru această lume,

Beneficiile de a cultiva înțelepciunea sunt:

• înțelegi mecanismul cauzal a tot ce ți se întâmplă,
• nu mai dai vina pe factori externi și astfel, dobândești multă libertate și putere interioară,
• ți se deschide inima către bunătate,
• elimini treptat gândurile și emoțiile negative,
• nu prea te mai îmbolnăvești, ai energie,
• diminuezi suferințele de orice fel,
• ți se ascute intuiția,
• mintea ta e mereu proaspătă și clară,
• îți e din ce în ce mai bine cu tine, înăuntrul tău,
• ești în armonie cu toți și cu toate din viața ta.

Și ce credeți că ne ajută cel mai mult când ne confruntăm cu o experiență de viață devastatoare – cum ar fi un cancer, o mare pierdere materială sau umană, o cădere de orice fel, etc ?

Ne ajută oare tonele de informații/diplome/cunoștințe din toate domeniile? Ne ajută că avem o memorie așa de bună și ținem minte tot ce citim? Ne ajută că știm să vorbim frumos? Ne ajută că știm să facem bani sau că mâncăm sănătos?

Nu prea, nu-i așa?

Pe când, a cultiva din timp înțelepciunea cu tot ce înseamnă ea, ne poate ajuta să nu mai ajungem să experimentăm așa dezastre de viață.

Eu, până la 40 de ani, simt că am trăit degeaba. Că am consumat jumătate din viață inutil. Și am suferit foarte mult. Dar mă consideram tare inteligentă.

Să cultivăm înțelepciunea înseamnă să ne folosim de inteligența noastră în scopuri mult mai mari decât materialitatea vieții și numai pentru interesele noastre personale. Înseamnă să vrem să înțelegem mai mult despre motivul pentru care ne aflăm cu toții aici și acum, pe acest Pământ. Să vrem să dăm cu adevărat un sens existenței noastre și a celorlalți.

Numai bine! 🙂