„Noi oamenii suntem ființe sociale. Venim pe această lume în urma acțiunii altora. Supraviețuim datorită celorlalți. Fie că ne place, fie că nu, sunt puține momente în viață când nu beneficiem de pe urma acțiunilor celorlalți. Din acest motiv nu e deloc surprinzător că în mare parte fericirea noastră apare în contextul relațiilor noastre cu ceilalți”. Dalai Lama

Azi m-am gândit să vorbesc despre actul sau arta de a dărui și de a servi oamenii. Pentru că, în orice relație pe care o avem, în marea majoritatea a timpului, nu facem decât să dăruim și să servim oamenii. Și tocmai aceste două interacțiuni cu oamenii dau sens și împlinire vieții noastre. De modul în care îi tratăm pe ceilalți depinde fericirea noastră.

În ce privește dăruirea – avem nevoie să învățam metode care să ne permită să plantăm semințe bune, cât mai bune și cât mai multe. !!! Atenție! A dărui nu se limitează doar la a da bani și bunuri materiale.

Din punct de vedere al principiului plantării de semințe pentru orice ne dorim – a fi generos înseamnă a dărui orice tip de resursă a noastră: timp, bani, cunoștințe, lucruri, afecțiune, răbdare, disponibilitatea, atenție, înțelegere, compasiune, ajutor. Adică tot ce avem noi mai bun și mai frumos .

Atunci când facem tehnica celor 4 Pași (fă click aici ca să citești articolul unde este explicată pe larg) noi apelăm la această atitudine de generozitate: dăruim timp unei persoane ca să o ajutăm cu ceva, dăruim răbdarea noastră să ascultăm acea persoană, dăruim cunoștințele noastre, facem eforturi să nu o judecăm, poate facem și cinste cu cafeaua etc. Dacă facem cei 4 Pași cu o bătrânică, în plus mai dăruim – afecțiune, ajutor, ascultare, empatie și compasiune.

Acest tip de generozitate complexă este o modalitate de a planta tipare mentale puternice și de a avea relațiile armonioase de care avem nevoie. De ce este așa?

Pentru că, potrivit sistemului semințelor (tiparelor mentale), atunci când ne dorim ceva, trebuie să plantăm semințe. Și semințele se plantează prin tot ceea ce gândim, spunem și facem pentru altă persoană. Și arta de a dărui și de a servi implică toate aceste trei direcții, așa cum vei vedea explicat mai jos.

În general, nu orice tip de a dărui plantează semințe bune, pentru că este foarte importantă motivația implicată în actul de dăruire.

Spre exemplu, a da cuiva din frică, nu ne ajută în relațiile noastre.  Un alt tip de dăruire, care de asemenea, nu ne folosește la nimic este de a da ceva în speranța că vom primi în schimb altceva.

Este important să amintim faptul că actul de a dărui, nu se face numai cu corpul, ci și prin vorba și gândul care însoțesc fapta. În scrierile străvechi, se spune că actul de dăruire făcut într-un mod corect și complet, aduce multă abundență și bunăstare.

În ce privește servirea – dacă vrem să fim cu adevărat fericiți avem nevoie de un țel mai înalt pentru viața noastră. Cel mai adesea menirea este legată de serviciul adus altora. Aceasta înseamnă că cea mai bună formă de a avea un sentiment al unui scop mai înalt al muncii noastre este găsirea unei forme de muncă în care îi servim pe alții într-un fel.

Din acest punct de vedere putem spune că există trei niveluri ale modului de servi alte persoane. Iar acesta este primul: un tip de serviciu (1) care este direct legat de cei din jurul nostru – de oamenii cu care lucrăm; familia noastră; cercul nostru de prieteni.

La un nivel secund (2), avem un sentiment al scopului nostru atunci când știm că am ajutat oameni cu care nu suntem direct conectați: oamenii din comunitatea noastră – clienții firmei pentru care lucrăm, spre exemplu.

Și ajungem astfel la al treilea nivel (3), mult mai profund, la care săpăm adânc în interiorul nostru și ne punem Marea Întrebare: Ce caut eu aici, în această lume? Care este scopul meu suprem? Și acest scop ar fi de a servi întreaga umanitate. Să ne aducem contribuția personală pentru a face lumea mai bună, mai sănătoasă și mai prosperă.

La fel ca și în actul dăruirii, este foarte importantă motivația implicată în modul de a servi oamenii. Actul de a servi, nu se face numai cu corpul, ci și prin vorba și gândul care însoțesc fapta.

Aspectele actului de dăruire și servire

Primul aspect al actului de a dărui/a servi este nevoie să fie făcut cu respect, într-o forma respectoasă, iar ținuta corpului să denote stimă.

La tibetani, există obiceiul ca atunci când cineva oferă un cadou, va trebui să se aplece în fața persoanei și să-l ofere cu ambele mâini. Acest mod de a dărui exprimă și prețuirea pe care o avem față de cel căruia îi dăm.

Vorba trebuie să fie și ea respectoasă. Fapta trebuie să fie însoțită de cuvinte de considerație, iar gândurile vor trebui să respecte persoana care primește. Toate aceste elemente implicate în actul de dăruire/servire: gândul, vorba și fapta trebuie să vină numai din respect față de cel căruia i se oferă.

Deci, este important nu numai ceea ce dăm, ci și cum îl dăm. Chiar și aspectul obiectului oferit trebuie să fie plăcut, împachetat estetic. Dacă dăruiți bani cuiva, puneți-i într-un plic frumos, sau când oferiți mâncare musafirilor, farfuriile să fie atrăgătoare, iar mâncarea pusă în farfurii să încânte ochii. Toate aceste lucruri influențează foarte mult tiparele pe care le plantăm atunci când facem acte de generozitate.

Al doilea aspect al actului de a dărui/a servi este de a da celui nevoiaș, celui care are nevoie cu adevărat și în momentul în care are nevoie. Este plăcut să faci cadou celui care are, dar nu este aceeași același lucru ca atunci când dai pâine unui om flamând. A da cuiva sau a-l servi când are nevoie și la momentul potrivit, adică să fii atent la nevoile celuilalt, face ca semințele plantate să fie foarte puternice.

Al treilea aspect este că ceea ce dați/serviți, să nu afecteze pe cel care primește. De exemplu:

    – nu aducem băutură unui alcoolic, pentru că îi va deteriora sănătatea.
    – nu servim mâncare care nu este sănătoasă. Mai mult de atât, dacă și știm că ea dăunează sănătății, nu o vom servi altuia.

    – dacă cineva vrea să dea ceva ce nu are și merge să fure de la cel bogat ca să-l dea celui sărac, în scrierile străvechi se spune că este un act care plantează negativ. Nu se dăruiește un dar furat. (povestea lui Robin Hood nu este un exemplu bun de urmat )

Al patrulea aspect care amplifică semințele este de a dărui/a servi cu plăcere și bucurie. Dacă vom extinde actul de a dărui și de a servi, mai exact să nu regretăm și să ne bucurăm de ceea ce am făcut, acest lucru va intensifica foarte mult tiparele mentale plantate.    

Una dintre practicile budiste este ca dimineața, înainte de a ne scula din pat, să ne gândim la lucrurile bune care sunt în viață noastră și să ne bucurăm pentru ele. Să ne bucuram de ceea ce avem și noi, și ceilalți. Bucuria să nu aibă limite.  

Al cincilea aspect se referă la a alege locuri bune în care să îți plantezi semințele de dăruire și servire. Tibetanii din vechime spun că există 3 locuri foarte fertile.

Primul sol fertil e cineva care te-a ajutat mult în trecut. De exemplu mama pentru că ea ales să își riște viața ca să îți dea ție viață; mama care te-a învățat să mergi, să vorbești, să te îmbraci, să te porți în lume; la fel stau lucrurile și cu tatăl tău; apoi vin profesorii, mentorii, familia și prietenii care te-au ghidat prin viață până acum.

Al doilea sol fertil e oricine are o urgență, mai ales dacă ești singura persoană la care poate apela. De exemplu: cineva care tocmai a căzut pe stradă și tu ești cea mai apropiată persoană care o poate ajuta să se ridice; un prieten care are nevoie de bani până diseară; refugiați care au nevoie de mâncare.

Al treilea sol fertil sunt cei care ajută mai mulți oameni (adică o persoană care ajută mulți alți oameni). E mai bine decât să încercăm să ajutăm pe fiecare în parte; ”mai bine porți pantofi – spun tibetanii – decât să încerci să capitonezi tot pământul cu piele tăbăcită”.

Dacă putem ține cont puțin câte puțin de aceste aspecte atunci când interacționăm cu oamenii în fiecare zi, cu siguranță vom planta semințe frumoase și puternice care nu numai că ne vor face viața mai frumoasă dar vor ne vor da și acel sentiment de împlinire și contribuție în viețile celorlalți.

Nu-i așa că e atât de frumos să fim generoși? Nu-i așa că ne simțim teribil de bine când suntem generoși cu tot ce avem noi mai bun?